Catedrala Naşterea Domnului

Biserica a fost construită din piatră la 1830, cu trei altare: principal — cu hramul Naşterea Domnului şi două laterale – cel din dreapta cu hramul Sfântul Mucenic Nichita şi cel din stânga cu hramul Sfântul loan cel Nou, care apoi au fost înlocuite cu hramul Sfântul Alexandru Nevski şi Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni.
După anexarea Basarabiei la 1812, Chişinăului i s-a acordat statut de oraş principal al guberniei. Mitropolit a fost numit Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821). Atribuindu-i-se această funcţie administrativă, oraşul beneficia de anumite privilegii. în planul de dezvoltare, episcopul G. Bănulescu-Bodoni a înaintat propunerea de a construi o catedrală în centrul oraşului. La 1817 a fost prezentat primul proiect al bisericii, dar n-a fost acceptat.
Generalul-guvernator al Basarabiei, Mihail Voronţov, a comandat în 1826 proiectul catedralei arhitectului A. Melnicov, profesor al Academiei de Arte din Sankt-Petersburg. Timp de un an a fost elaborat planul ansamblului catedralei, alcătuit la început din biserică şi clopotniţă. Lucrările de construcţie au început abia în anul 1830, pe timpul arhiepiscopului Basarabiei Dimitrie Sulima (1821-1844).
Construcţia catedralei a durat şase ani, fiind amplasată în apropierea reşedinţei Mitropoliei, alături de Grădina Publică din Chişinău.
Catedrala Naşterea Domnului era cel mai impunător monument de arhitectură, caracteristic sec. XIX. Prin reconstrucţia ulterioară a catedralei, atât prin grandoarea ei, cât şi prin aspectul artistic străin, s-a produs o rupere de tradiţiile locale de construcţie a bisericilor moldoveneşti.
Aspectul sobru şi monumental a fost asigurat datorită aplicării planului de tip “cruce greacă înscrisă” cu turlă masivă, alcătuit dintr-o cupolă şi un tambur cilindric larg, susţinut de patru piloni mari din interiorul clădirii, iar în exterior — prin aspectul faţadelor din alipirea porticurilor din şase coloane cu frontoane triunghiulare. Pictura interiorului a fost realizată de pictorul Ihovşarov în spiritul curentului nou din arta picturală bisericească rusă, reprezentat de şcoala Vasneţov. Alături de Catedrală a fost înălţată şi clopotniţa, în patru niveluri, repectând tradiţia arhitecturii ruse. La nivelele de jos era o capelă, iar cel superior reprezenta camera clopotelor, acoperit cu o cupolă sferică.
La 13 octombrie 1836 a fost sfinţită Catedrala şi clopotniţa. Mai apoi, la 1840, după proiectul arhitectului L. Zauşkevici a fost construit un turn, prin care se face intrarea în scuarul catedralei, numit Porţile Sfinte. S-a utilizat la construcţie modelul Arcului de Triumf. Porţile Sfinte sunt alcătuite din patru faţade identice, susţinute de patru piloni. Pe faţada dinspre Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost instalat un orologiu, cadou din partea meşterului ceasornicar Silberman, încă la mijlocul secolului XIX, şi un clopot mare, cu o greutate de 6400 kg. Clopotul a fost turnat pentru clopotniţa Catedralei din Chişinău, dar, având în vedere greutatea lui, a fost montat sub bolta Porţilor Sfinte.
Conform Anuarului Episcopiei Chişinăului şi Hotinului din 1922 la Catedrală activau 12 feţe bisericeşti: preotul paroh Vasile Vasilescu (activează la catedrală din 1918), protoiereul Mihail Berezovski, dirijorul corului arhiepiscopal, cinci diaconi, un protopsalt şi un epitrop.
Catedrala a fost deteriorată în urma bombardamentelor ruseşti, în iunie 1941. In luna septembrie a aceluiaşi an arhitectul Gh. Cupcea a fost numit conducător al lucrărilor de restaurare. Pictorul Nicolae Stoica a încheiat un contract de executare a lucrărilor de pictură la 16 iulie 1942. Lucrările au durat mai mult timp. La 19 decembrie 1942 profesorul universitar I. Ştefănescu, pictorul I. Steriadi, profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti şi director al Muzeului Kalideru, examinat primul sector de pictură din interiorul locaşului sfânt. In 1956 Catedrala Naşterea Domnului este trecută la rang de biserică parohială. Renumitul actor Eugeniu Ureche se număra printre cântăreţii bisericii.
Crucială pentru catedrală a fost noaptea de 22 spre 23 decembrie 1962, când comuniştii au aruncat în aer clopotniţa. Catedrala a fost transformată ulterior în sală de expoziţii.
între 1989-1991, edificiul a fost retrocedat Bisericii şi s-au început lucrările de restaurare, ce au durat până la 25 august 1996, când au fost finisate lucrările în exterior şi a fost instalată şi sfinţită crucea catedralei. Astfel, Catedrala Naşterea Domnului şi-a reprimit podoabele, între care o cruce de bronz asemenea aceleia pe care o avusese la ctitorie. Tot la această dată a fost pusă piatra de temelie a reconstrucţiei clopotniţei, care a fost construită în 1997, dar cu unele modificări, clopotele au fost instalate la nivelele doi şi trei. Restaurarea interiorului catedralei durează deocamdată. Astăzi credincioşii se bucură de splendoare ansamblului, care cuprinde catedrala, clopotniţa şi Arcul de Triumf prin splendoarea lor.
Maria Brânzan


Din cartea : Locaşuri sfinte din Basarabia. – Ch. : Alfa şi Omega, 2001. – 288 p.
Din cuprins : Biserici din Chişinău. – P. 108-128.



Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s