Muzeele din Chişinău

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală este cea mai veche instituţie muzeistică din Basarabia. Ea a fost fondată la frontiera deceniilor 9 şi 10 ale secolului XIX în baza exponatelor Expoziţiei agricole din anul 1889. La început instituţia s-a numit “Muzeu agricol al Zemstvei guberniale basarabene”, apoi “Muzeu zoologic, agricol şi de artizanat casnic al Zemstvei guberniale basarabene”. Iniţiator al organizării muzeului a fost baronul Alexander F. Stuart (Stewart), membru (ulterior – preşedinte) al Consiliului Zemstvei guberniale şi magistru în zoologie. Clădirea muzeului a fost înălţată în anii 1903 – 1905 în stil mauritan după proiectul arhitectului Vl. Ţîganko. La 30 aprilie 1906 a avut loc inaugurarea primei expoziţii în noul local. În acelaşi an pe teritoriul muzeului a fost organizată şi prima Grădină Botanică din Basarabia – grădină – care există şi astăzi şi constituie o expoziţie vie a florei meleagurilor pruto-nistrene. Chiar de la începutul existenţei sale muzeul devine un centru ştiinţifico-cultural important al Basarabiei, cunoscut nu numai în Rusia ţaristă dar şi în Europa occidentală. Printre personalităţile care au contribuit la propăşirea muzeului trebuie să fie nominalizaţi primul custode Franz Ostermann, fondatorul colecţiei etnografice Albina Ostermann, naturaliştii N. Zubovski, I. Krasilşcik, S. Miller, V. Bezval, F. Porucik. Tradiţiile acestor primi colaboratori ai muzeului au fost cu succes continuate în perioada interbelică de N. Frolov, M. Pocoară, N. Moroşan, I. Suhov, B. Tarabuchin ş. a. Conform structurii muzeul este divizat în trei secţii mari – etnografie (cultură materială, spirituală, artă populară), ştiinţe ale naturii (geologie, paleontologie, zoologie, botanică, grădina botanică ş. a.) şi expoziţia pavilionară “Ecologia naturii şi cultura Moldovei”. Colecţia muzeului cuprinde peste 140 de mii de piese de incontestabilă importanţă ştiinţifică şi patrimonială. Valoare de unicat are scheletul unui Deinotherium gigantissimum descoperit în anul 1961 lângă satul Pripiceni-Rezeşi, – unul dintre cele mai mari schelete ale acestei specii – măsurând circa şase metri în lungime şi patru metri în înălţime. Pentru ştiinţele botanice deosebit de relevante sunt ierbarul de la sfârşitul secolului XIX şi ierbarul-etalon al plantelor din Republica Moldova alcătuit de colaboratorii muzeului pe parcursul mai multor decenii (din 1948 până în 1985). Extrem de valoroase sunt şi tezaurele arheologice din fondurile muzeului: de la Cărbuna, Valea-Rusului, Frumuşica, Mateuţi, Mărcăuţi, Şestaci, Hansca, Doroţcaia ş. a . În cadrul tezaurului numismatic de la Lărguţa au fost descoperite monede din secolul IV î.e.n. cu efigiile regelui Macedoniei Filip al II-lea. Colecţiile etnografice ale muzeului numără peste 50 de mii de piese. Un loc aparte aici îl ocupă costumele naţionale şi covoarele basarabene – cea mai veche, bogată şi reprezentativă colecţie din republică. Suprafaţa sălilor de expoziţie a muzeului este de peste 2300 de metri pătraţi. În anul 1994 aici a fost inaugurată expoziţia permanentă cu genericul “Natura. Omul. Cultura”. Spectatorul poate vedea aici evoluţia lumii organice de la cele mai primitive organisme până la ultimele etape ale antropogenezei, poate urmări sinuoasa dezvoltare a istoriei în interfluviul pruto-nistrean, poate examina dinamica folosirii resurselor naturale şi căile de ameliorare a situaţiei ecologice, poate cugeta în profunzime asupra dialecticii raportului om – natură în civilizaţia contemporană. Piese din colecţia muzeului au fost expuse la diverse expoziţii organizate în multe ţări ale Europei, Americii, Africii şi Asiei. În cei peste 100 de ani de activitate ai instituţiei cercetătorii muzeului au elaborat numeroase studii, lucrări ştiinţifice şi de popularizare. Buletinul Ştiinţific editat de Muzeu încă din anul 1926 este apreciat pentru calitatea elevată a studiilor şi articolelor ştiinţifice pe care le publică. Fiind cea mai veche instituţie din domeniu, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a contribuit simţitor la crearea şi dezvoltarea reţelei muzeistice din republică. Marea majoritate a instituţiilor muzeale din raioanele Moldovei au beneficiat de sprijinul metodic şi logistic acordat de colaboratorii Muzeului. Actualmente, sub egida Muzeului se află Complexul Muzeistic din satul Ivancea (raionul Orhei) şi Muzeul Satului din Chişinău.

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (director Mihai Ursu). Precum am relevat în lucrarea de faţă, muzeul respectiv este cea mai veche instituţie de acest fel din ţară. Mai mult, acesta a contribuit la crearea şi dezvoltarea majorităţii muzeelor din Republica Moldova. Observăm, între altele, că Direcţia Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, aflată la intersecţia străzilor Mihail Kogălniceanu şi Maria Cebotari, se găseşte într-un edificiu în care, în secolul al XlX-lea, se afla spitalul pneumologic, clădire construită în 1887 prin contribuţia financiară a lui Mihail Calmuţchi. (Măria Praporşcic, 100 de ani de rezistenţă, în Flux, 22 februarie 2002.)
În 1994, în cadrul muzeului a fost inaugurată o nouă expoziţie permanentă pe o suprafaţă de 2 mii metri pătraţi cu genericul „Natura. Omul. Cultura”. Această expoziţie dezvăluie evoluţia corelaţiei om-natură în diferite etape ale dezvoltării lumii, evoluţia lumii organice, dinamica folosirii resurselor naturale, sinteza creatoare om-natură, situaţia ecologică din Republica Moldova şi căile de ameliorare a ei.
În prezent muzeul activează în direcţia organizării la Chişinău a Muzeului Satului. Sub egida Muzeului se află şi Complexul Muzeistic din satul Ivancea (Orhei), unde, după realizarea unor lucrări de restaurare a conacului-parc Balioz, a fost deschis Muzeul Meşteşugurilor Populare din Moldova.
Patrimoniul muzeului este constituit din numeroase colecţii geologice, paleonto­logice, zoologice, entomologice, arheologice, etnografice, numismatice, multe dintre ele fiind foarte valoroase şi chiar unicale. Au valoare de unicat scheletul unui Dinoterium Gigantisimus, tezaurele arheologice Cărbuna, Lărguţa, Doroţcaia, colecţia de covoare basarabene ş.a. Piese din colecţiile muzeului au fost expuse la diverse expoziţii organizate în multe ţări din Europa, America, Africa, Asia.
Patrimoniul său serveşte drept bază ştiinţifică pentru cercetătorii din diverse domenii, pentru oamenii de creaţie. Cercetătorii muzeului au elaborat numeroase lucrări ştiinţifice şi de popularizare, multe fiind publicate în Buletinul ştiinţific al muzeului. (Chişinău Enciclopedie, Museum 1997, p. 334-335.)
.
Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch., 2002. – P. 152.
.

Muzeul de Arheologie si Etnografie al Academiei de Ştiinţe din Moldova

Fondat in 1977, avand la baza expozitia arheologica organizata la 1958 in blocul central al A.S. a R.S.S.M. (bd. Stefan cel Mare 1). Subdiviziune a Institutului de Arheologie si Istorie Veche al A.S. a R.M. Deschis pentru public in 1986, in prezent se afla intr-o cladire construita la sf. sec. XIX dupa proiectul arhitectului A.Bernardazzi (str.Mitropolit G.Banulescu-Bodoni 35). Colectiile se impart in fondul de baza cu circa 10 mii piese si in fondul auxiliar cu 800 mii piese. Expozitia permanenta este amplasata in 10 sali cu o suprafata totala de 350 m2, in sectia de arheologie sunt expuse circa 3000 de piese si in sectia de etnografie peste 2000 de piese. Exponatele arheologice reflecta dezvoltarea societatii umane din epoca paleoliticului pana in evul mediu tarziu. Epoca paleoliticului sau epoca veche a pietrei este reprezentata prin piese confectionate din silex si oase de animale (aschii, toporase de mana, lame, strapungatoare, ace) descoperite in grotele de langa Ciutulesti (Floresti), Branzeni, Corpaci, Buzdugeni (Edinet), Duruitoarea (Rascani), Cosauti (Soroca);Epoca mezoliticului: lame microlitice, razuitoare din silex gasite langa Varvareuca (Floresti) si Branzeni (Edinet);Epoca neoliticului: piese ce tin de culturile Cris, bugonistreana, ceramica bandliniara, fragmente de sapaligi, vase de lut;Epoca aramei si a pietrei: culturile Cucuteni-Tripolie si Gumelnita;Epoca bronzului: unelte, arme din piatra, os, bronz, vase de lut ale triburilor culturilor Mormintelor cu ocru, catacombelor, ceramica cu multe braie;Epoca fierului: pietre funerare, piese de ceramica, arme de la traci, descoperite in necropolele de langa Soldanesti si Parjolteni, obiecte ce au apartinut getodacilor, descoperite in cetatile si asezarile de la Butuceni, Calfa, Hansca. Exponatele etnografice reflecta cultura materiala si spirituala, ocupatiile de baza ale poporului roman: unelte agricole, covoare, prosoape, piese de port popular.

Muzeul de Arheologie şi Etnografie al Academiei de Ştiinţe din Moldova (director dr. habilitat V Dergaciov) este situat în strada Bănulescu-Bodoni nr. 35, într-o clădire ridicată în a doua jumătate a secolului al XlX-lea (arhitect Al. Bernardazzi). Expoziţiile sale sunt compuse din două compartimente – arheologie şi etnografie. Toate exponatele reprezintă rezultatele cercetărilor de teren a câtorva generaţii de arheologi şi etnografi de la Institutul de Arheologie şi Etnografie al A.Ş.M., întreprinse pe teritoriul republicii timp de peste o jumătate de veac. Sălile primului compartiment, de arheologie, se perindă în ordine cronologică: epocile paleoliticului şi mezoliticului, neoliticului, eneoliticului, bronzului, fierului, evului mediu. Dintre piesele arheologice din paleolitic se remarcă amuleta-pandantiv, lucrată în fildeş de mamut (de la Brânzeni) şi statuetele antropomorfa şi zoomorfa (de la Cosăuţi). Exponatele culturilor Gumelniţa şi Cucuteni-Tripolie (mileniile III î.Hr.) reprezintă unelte de silex, os, cupru, vase ceramice de cele mai variate forme şi dimensiuni, cu ornamente incizate sau cromatice de o calitate şi valoare excepţionale. De epoca bronzului ţin topoarele şi buzduganele de paradă executate din rocă vulcanică, secerile, topoarele-celturi, armele şi vârfurile de sceptre turnate în bronz. Sala nr. 4 reflectă culturile Hallstattului tracic, getică, scitică, Poieneşti-Lucaşeuca, sarmatică, Sântana de Mureş-Cernjachov. În una din vitrinele acestei săli poate fi admirat un splendid vas grecesc datat cu secolul al IV-lea î.Hr., provenind dintr-un tumul scitic de lângă satul Manta, judeţul Cahul. În sălile cu exponate din evul mediu se expun cele mai expresive materiale descoperite la Hansca, Echimăuţi, Orheiul Vechi şi cetatea Sorocii. Compartimentul etnografic reflectă gospodăria naturală a Moldovei de la sfârşitul secolului al XlX-lea – începutul secolului al XX-lea: unelte agricole, roata olarului, inven­tarul necesar pentru producerea vinului, unelte pentru prelucrarea plantelor tehnice (in, cânepă), a lânii. Se expun, de asemenea, războiul vertical de ţesut, covoare, scoarţe, ştergare decorative, costumul naţional românesc şi costume ale conaţionalilor noştri bulgari şi găgăuzi. În încheiere avem macheta „Casa mare”, specifică românilor din Moldova, un obiectiv ce reflectă un întreg univers al spiritualităţii strămoşilor noştri. De remarcat că, în 15 ani de existenţă, muzeul respectiv a organizat o serie de expoziţii în Olanda, Germania, Elveţia, Italia, România, Rusia şi Franţa.

Muzeul Naţional de Arte Plastice

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satuluizi şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch., 2002. – P. 155-156.

Descriere succintă.
Muzeul ocupă clădirea fostului gimnaziu pentru fete, fondat de principesa Natalia Dadiani. Destinat pentru instruirea fetelor din familiile nobile, clădirea a fost concepută în spiritul Renaşterii italiene, care corespundea idealurilor iluministe. Are în plan în forma literei “T”, scos în evidenţă de structura rezalitului faţadei principale, acoperit cu o piramidă încununată cu un foişor. El îşi asumă pondera limbajului plastic, fiind înzestrat cu nelipsitul balcon-tribună, amplasat deasupra intrării, parte indispensabilă a instituţiilor de învăţământ din acea perioadă. În nişele din pereţi erau amplasate cândva statui alegorice, care se armonizau cu piatra feţuită a parterului şi detaliilor contrastante de cărămidă roşie a parterului.
Pinacoteca a fost fondată la sfârşitul anului 1939, dar în timpul războiului colecţiile s-au pierdut. Muzeul a fost reînfiinţat din nou în 1944 cu lucrări, donaţii ale fondurilor plastice centrale din Moscova şi Leningrad.
Fondurile actuale numără peste 30 000 unităţi expoziţionale, suprafaţa sălilor de expoziţie fiind de 800 m2. Operele de artă din patrimoniul muzeistic sunt grupate în 5 secţii: artă medievală şi creaţie populară; artă basarabeană şi contemporană; artă rusă, vest europeană şi orientală, scenografie şi artă decorativ-aplicativă.
Tehnici de construcţie
Piatră albă, cărămidă roşie
Semnificaţie patrimonială
Internaţională, Artistică, Istorică
Stare de conservare
Deteriorată
Date privitoare la restaurare
Restaurare în anii 70 ai sec. XX
Bibliografie:Бубис, А. Бернардацци, А.И. – Кишинев, 1999
Arhitect: Bernardazzi Alexander
Ctitor: principesa Natalia DadianiDatare 1901
Localizare: Chişinău, str. 31 August 1989 nr.115

Muzeul Naţional de Arte Plastice (director Tudor Zbârnea). îşi are sediul în trei edificii – monumente de istorie şi arhitectură de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX, două dintre care au fost construite drept case particulare, aparţinând moşierului V. Hertza şi avocatului M. Kligman (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 115), al treilea fiind destinat unui liceu de fete, construit din iniţiativa şi pe banii principesei Natalia Dadiani, al cărei nume îl şi poartă, mai târziu, până în 1945, instituţia (str. 31 August 1989 nr. 115). Anume în acest edificiu în prezent îşi desfăşoară activitatea expoziţională muzeul.Astăzi, ca şi mai înainte, muzeul îşi completează fondurile prin achiziţii, transferuri şi donaţii. Dispune de 15 colecţii, un patrimoniu de artă naţională şi universală în număr de 33 mii unităţi de păstrare. Operele de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă, numismatică şi artă medalieră, prin valoarea lor şi numele autorilor care le-au creat, permit formarea unei imagini clare asupra dezvoltării artelor plastice în ţară precum şi în întreaga lume, începând cu perioada antică până la finele secolului al XX-lea.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satuluizi şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch., 2002. – P. 152-153.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Descriere succintă
Muzeul se află într-o clădire remarcabilă prin arhitectura şi istoria sa. A fost reconstruită după seismul din 1977, fiind reamplasată pe fundaţii noi, restabilindu-se cu stricteţe vechile faţade. Această clădire devine cunoscută începând cu anul 1837, când proaspăt construită de negustorul Bogaciov, este propusă pentru sediul Dumei orăşeneşti. În 1842 este închiriată pentru Gimnaziul regional pentru băieţi Nr.1 (fondat în 1833), dar în curând este cedată pentru amenajarea în ea a spitalului militar, în care erau trataţi răniţii aduşi de pe frontul ruso-turc. După reîntoarcerea gimnaziului în această clădire, are loc un incendiu în 1862, lucrările de reconstrucţie ulterioare, schimbând radical aspectul ei exterior şi structura spaţială, care devin caracteristice pentru eclectica franceză, aspect păstrat şi după ultima sa reconstrucţie. Spaţiul dintre aripile laterale a fost închis şi amenajat pentru demonstrarea dioaramei “Iaşi-Chişinău”.
Muzeul a fost fondat în 1983 pe baza fondurilor istorice ale Muzeului de Stat a Ţinutului şi ale Muzeului Gloriei Militare. După 1991 Muzeul a primit în fondurile sale colecţiile istorice ale muzeelor desfiinţate: ale Muzeului republican “G.I. Kotovski şi S. Lazo” (întemeiate în 1948), Muzeul prieteniei popoarelor (din 1970), Muzeul tipografiei ilegale a ziarului “Iskra” (întemeiat în 1960), Muzeul de Istorie a partidului comunist al Moldovei (1970), Muzeul de ateism ştiinţific (1978).
Astăzi patrimoniul muzeului numără peste 250 000 exponate şi colecţii, expoziţia permanentă ocupând 6 săli cu o suprafaţă de cca 2000 m2.

Tehnici de construcţie
Piatră, decor plastic din stuc.
Semnificaţie patrimonială
Internaţională, Artistică, Istorică
Stare de conservare
Satisfăcătoare
Date privitoare la restaurare
Restaurare în anii 80 ai sec. XX.

Bibliografie :
Starostenco. P. “Constructorul”, 1995
Enciclopedia Chişinău, 1998
Arhitecţi: iniţial Simsko-Savoiski , reconstruit în 1888 de H. Lonski
Datare 1837
Localizare: Chişinău, Str. 31 August 1989 nr .121A
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei (director Nicolae Răileanu). Este situat pe strada 31 August 1989 nr. 121 A şi a fost înfiinţat în anul 1983. Edificiul său, construit în 1842 ca sediu al gimnaziului de băieţi, servind un timp şi pentru alte instituţii de învăţământ, a suferit mult din cauza cutremurului din 1977. A fost reconstruit din temelii în perioada 1982-1987. Planificarea interioară a fost concepută în scopuri expoziţionale, urmărindu-se, în acelaşi timp, reproducerea fidelă a faţadei clădirii vechi.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei deţine circa 300 000 de piese de patrimoniu ce alcătuiesc următoarele colecţii:
Arheologie 11 368 unităţi
Documente 23 93 8 unităţi
Fotografii 15 149 unităţi
Numismatică 40 623 unităţi
Cărţi 7 543 unităţi
Obiecte uzuale şi etnografice 10 103 unităţi
Artă decorativă 995 unităţi
Artă plastică
(pictură, grafică, sculptură) 4 031 unităţi
Diverse 73 759 unităţi
Din colecţia arheologică menţionăm piesele cu o valoare incontestabilă: spada tracică de bronz (secolele XI-X î.Hr.), cazanul cimerian din sec. VIII-VII î.Hr., tezaurul de la Olăneşti (coifuri, cnemide, opaiţ) din secolul IV î.Hr., tezaurul de monede getice de la Stolniceni (secolul al IV-lea), cruci encolpioane de tip bizantin din secolele XI-XIII etc.
Dintre obiectele de patrimoniu naţional se evidenţiază: cartea Apostol (Bucureşti, 1683), cărţi-manuscrise după originalul lui N. Milescu-Spătaru din mănăstirea Vâgov (1742), cărţile lui D. Cantemir Sistema religiei mahomedane (Sankt Petersburg, 1722), Istoria Imperiului Otoman (Hamburg, 1745), planul-gravură Bătălia de la Stănileşti (1711), Harta Moldovei întocmită de Bawr (Amsterdam, 1791).
În ceea ce priveşte expoziţiile muzeului, observăm că expoziţia sa permanentă reflectă istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri până în anii 50 ai secolului al XX-lea. Alte două expoziţii permanente de o anvergură mai mică sunt amenajate special. Este vorba despre expoziţiile „Tezaur” (piese numismatice, medaliere, obiecte de cult şi orfevrărie din aur şi argint) şi diorama „Bătălia Iaşi-Chişinău”. Ultima reprezintă o îmbinare de pictură pe pânză de dimensiuni impresionante cu elemente de machetă ce reconstituie în mărime naturală luptele din apropierea localităţii Leuşeni (judeţul Lăpuşna) în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Lunar, muzeul organizează expoziţii tematice care provin din fondurile proprii sau în colaborare cu alte muzee şi instituţii, ambasade şi centre culturale. Printre principalele expoziţii de acest fel menţionăm: „Stalinismul în destinele oamenilor” (1990, expusă la Chişinău şi în România), „Geto-Dacii. Istorie şi civilizaţie” (1990, expoziţie din România), „Civilizaţia romană în România” (1991, România), „Societatea românească în secolul XIX” (1991, din România), „Istoria modernă a Basarabiei prin carte rară” (1992), „Eu sunt lumina lumii – către Sărbătoarea Sfintelor Paşti” (1993), „Basarabia în anii primului război mondial – 80 de ani de la începutul primei conflagraţii mondiale” (1994), „Mişcarea pentru emanciparea naţională din Basarabia şi Transnistria” (1994, România), „Manuscrise şi carte rară din patrimoniul cultural naţional” (în colaborare, 1995), „Orheiul Vechi – vatră de istorie strămoşească” (expusă la Chişinău şi la Bucureşti, 1995), „Dinozaurii se reîntorc”, Belarus (1996), „Expoziţia plasticianului M. Grecu, 80 de ani de la naştere” (Muzeul Naţional de Arte Plastice, 1996), „Cele mai mari valori istorice şi arheologice din muzeele Moldovei” (în colaborare, 1997), „Marele Eminescu în medalistică” (1998), „Budapesta veche în imagini” (Ambasada Republicii Ungare, 1998), „Vestigii arheologice ale tracilor timpurii în Republica Moldova” (1998, expusă la Chişinău şi în România), „Chişinăul salută Bucureştiul (Ambasada României, 1998), „Valori de artă tradiţională din China” (Ambasada R.R Chineze, 1998), „Grafica de carte a pictorului Igor Vieru. Către 75 de ani de la naştere” (1998), „Monumenta Romaniae Vaticana” (Ambasada României, 1999), „Israelul – la 50 de ani” (Ambasada Israelului, 1999), „Chipuri biblice în gravura vest-europeană” (1999), „Sufletul Ierusalimului. Expoziţie foto” (Ambasada Israelului, 1999), „Fotografie – arhitectura contemporană japoneză” (Ambasada Japoniei, 1999), „Natură, istorie şi civilizaţie la Dunărea de Jos” (1999), „Figuri din ceară. Patologii ale corpului omenesc” (din Sankt Petersburg, Rusia, 2000), „Fotografie. Patrimoniul natural şi cultural al Republicii Moldova” (în Beijing, Republica Populară Chineză, 2000), „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată. Către 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” (2000), „Din istoria cinematografiei Republicii Moldova” (2000), „Expoziţie de artă grafică franceză, secolele XVIII-XIX” (Muzeul Naţional de Arte Plastice, Ambasada Franţei, 2000), „Naşterea artei în Europa: expoziţie de fotografii gigantice” (Uniunea Latină, 2000), „Expoziţia de artă plastică Mihail Grecu – 85 de ani” (2001) şi altele.
Muzeul are anumite realizări şi în direcţia cercetărilor ştiinţifice. Acestea s-au conturat, mai întâi, prin efectuarea unor săpături arheologice la monumentul Hligeni (judeţul Orhei), efectuate de către N. Golţeva în anii 1989-1990. Mai apoi cercetările arheologice s-au desfăşurat (şi continuă până în zilele noastre) la monumentul getic Saharna din judeţul Orhei (sub conducerea lui A. Levinschi) şi în vatra târgului medi­eval Lăpuşna (sub conducerea dr. V. Ghimpu).
Din 1991 muzeul şi-a lărgit activitatea de cercetare prin organizarea sesiunilor ştiinţifice anuale. în cadrul acestor sesiuni sunt totalizate lucrările de valorificare a patrimoniului muzeului, precum şi a săpăturilor arheologice efectuate. Ulterior, comunicările prezentate la acest forum se publicau în Anuarul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. începând cu numărul 3, publicaţia anuală a muzeului se nu­meşte Tyragetia, în memoria „tyrageţilor” – strămoşii de glorie ai Daciei antice. În anul 2000 a văzut lumina tiparului Anuarul Tyragetia cu numărul IX, iar sesiunea de la sfârşit de an a avut un caracter jubiliar – ediţia a X-a, care a şi apărut de sub tipar la 18 mai 2001 (Tyragetia, X).
Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch., 2002. – P. 154-155.
Muzeul Pedagogic Republican
Colecţie de monumente ale culturii spirituale şi materiale ce reflectă dezvoltarea învăţământului public în Republica Moldova. Fondat în 1974, iniţial ca expoziţie a Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Pedagogiei, s-a organizat cu contribuţia personală a unor entuziaşti ( V. Lemne, V. Ciubuciu, T. Ostasco, I. Contescu, St. Odobescu), precum şi a profesorilor şi studenţilor de la Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic. Dispune de 5 săli de expoziţii şi un fond de circa 10.000 exponate: documente, fotografii, reproduceri, manuale şcolare, programe şi planuri de învăţământ din perioada 1940-1945.
Muzeul organizeaza expozitii ambulante: Limba noastra, Manastirile si bisericile Moldovei – centre si focare de cultura, Carti rare, Invatamantul in Basarabia (1918-1940), conferinte, intalniri cu cadre didactice, studenti, elevi.

Muzeul Pedagogic Republican (director Vladimir Lemne) este situat pe strada Kogălniceanu nr. 60. Dispune de 5 săli de expoziţii şi un fond de circa 11 000 exponate: documente, fotografii, reproduceri, manuale şcolare, programe şi planuri de învăţământ din perioada 1940-2000.
Biblioteca muzeului are 3 050 unităţi, printre care: cărţi rare, manuale româneşti editate în Basarabia, sec. al XlX-lea-începutul sec. XX. Printre cele mai valoroase lucrări ale muzeului sunt Gramatica rusească şi românească alcătuită de Ştefan Margelă, în 1827, la Sankt Petersburg (ediţie în două volume), Cronica anonimă a Moldovei (1661-1729) – studiu şi ediţie critică de Dan Simionescu, 1975, Bucureşti; Documente şi însemnări româneşti din sec. XVI, de Gheorghe Chivu, Bucureşti, 1979; şi Curs primitiv de limbă română, compus pentru şcolile elementare şi 4 clase gimnaziale, 1865, Chişinău, de Ion Doncev.
În sala nr. 1 sunt expuse materiale cu privire la organizarea primelor şcoli pe lângă mănăstiri cu scopul de a pregăti cadre de preoţi pentru biserici, de copişti ai cărţilor bisericeşti până la înfiinţarea primei tipografii (1642). Sunt expuse, de asemenea, materiale cu privire la învăţământul primar şi secundar în perioada ocupaţiei ţariste a Basarabiei în anii 1812-1917.
În sala nr. 2 sunt expuse materiale cu privire la unirea Basarabiei cu România (1918), naţionalizarea învăţământului primar şi secundar, pregătirea cadrelor pedagogice pentru învăţământul în şcolile primare, lichidarea analfabetismului în Basarabia. Tot aici sunt expuse materiale cu privire la organizarea învăţământului în R. A.S.S. Moldove­nească, începând cu organizarea a 11 şcoli primare în limba moldovenească (1924) şi terminând cu reţeaua şcolilor primare şi secundare (1946), editarea manualelor pentru aceste şcoli, fiind reflectată şi organizarea Şcolii Pedagogice din Tiraspol (1930).
În sala nr. 3 se află materialele cu privire la dezvoltarea învăţământului general şi a gândirii pedagogice în perioada 1945-2000. Materialele sunt expuse în 10 standuri (învăţământul primar în anii 1944-1945; învăţământul secundar şi cel mediu de 10 clase (1949-1971); cabinetele didactice – perspectiva lor; casele de copii şi şcolile-internat; învăţământul de producţie şi orientarea profesională; asigurarea ştiinţifico-pedagogică a învăţământului în Republica Moldova etc).
Sala nr. 4 conţine materiale despre dezvoltarea educaţiei preşcolare: fotografii, diagrame, albume, programe şi diferite acte guvernamentale. Un stand special reflectă dezvoltarea învăţământului profesional tehnic, creşterea şi perfecţionarea cadrelor didactice în şcolile profesional-tehnice.
Ultima sală (nr. 5) păstrează materiale ce se referă la dezvoltarea învăţământului superior şi mediu de specialitate.
în afară de aceasta, muzeul organizează expoziţii ambulante („Limba noastră”, „Mănăstirile şi bisericile Moldovei – centre şi focare de cultură”, „Cărţi rare”, „învă­ţământul în Basarabia (1918-1940)”, conferinţe, întâlniri cu cadrele didactice, studenţi, elevi. Muzeul acordă ajutor studenţilor şi doctoranzilor la scrierea tezelor pe teme pedagogice.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satuluizi şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch., 2002. – P. 153.
Muzeul Satului
Muzeu etnografic sub cerul liber, ce reconstituie satul basarabean din sec. XVIII—XIX. Problema crearii unui astfel de muzeu s-a pus inca la inceputul sec. XX de renumitii savanti si oameni de cultura P.Stefanuca, M. si P.Mihail. Prima incercare de edificare a muzeului se face in anii 1942-1943, in cadrul expozitiei Dezrobire din Gradina Publica, fiind expuse o casa si o moara de vant din Purcari, jud. Cetatea Alba, o casa din Ignatei, jud. Orhei, biserica veche din Comova, jud. Orhei. Biserica, prezentata in expozitia romaneasca de la Leipzig (1943), precum si celelalte exponate au disparut. In anii ’60-’70 arhitectii R.Kurt si F.Naumov au selectat 6 proiecte-schite de amplasare a muzeului. Actualul Muzeu al Satului, inaugurat in 18 mai 1995, este conceput de arhitectii E.Bazgu, S.Burciu, M.Seremet. Se situeaza la portile orasului (pretura Botanica). Pe o suprafata de 150 ha, se prevede a prezenta 6 zone etnografice, 165 monumente: mori de vant, mori de apa, biserici de lemn, case de locuit, anexe gospodaresti, crucifixe, un han, o crasma etc.
Primele exponate montate sunt moara de vant din Opaci, Causeni (a doua jumatate a sec. XIX) si Biserica de lemn din Sudarca, Donduseni. Director al Muzeului – Eugen Bazgu.

Sursa: http://www.e-tur.ro/Moldova/Chisinau/atractii/Muzeul_Satului_0455.html

Muzeul de Istorie a Oraşului Chişinău (director Irina Barcă). Este situat pe strada Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni nr. 2. Clădirea a fost ridicată la finele secolului al XlX-lea, după proiectul arhitectului A. Bernardazzi. De la acest edificiu începea conducta de apă din oraş. Nivelul de sus era o construcţie din lemn, distrusă în urma cutremurelor de pământ şi reconstruită în anii 1980-1983. înălţimea turnului până la cornişă este de 22 m. Pereţii sunt din piatră locală, cu câteva rânduri din cărămidă. Grosimea este de la 2 m, la fundament, până la 0,6 metri, la nivelul de sus. în interiorul turnului s-a păstrat o scară în formă de spirală, în timpul renovării aici fiind instalat şi un ascensor. Un timp, în fostul turn de apă a funcţionat Muzeul de Istorie a Oraşului. (Chişinău. Enciclopedie, Chişinău, „Museum”, 1997, p. 117.)
Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satuluizi şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch., 2002. – P. 156.
Muzeul Memorial al Voluntarilor Bulgari
Filiala a Muzeului National. Este inaugurat in 1969 in incinta unei capele construite in memoria victoriei Rusiei in razboiul ruso-turc din 1877-1878. Pe locul unde se afla acum muzeul, la 12 aprilie 1877 s-a dat citire declaratiei de razboi facuta Imperiului Otoman de catre Rusia. Tot aici a avut loc parada trupelor rusesti si a celor 3 detasamente de voluntari bulgari, formate la Chisinau si transformate mai tarziu in baza de constituire a armatei bulgare.
Muzeul gazduieste documente, obiecte, gravuri, mostre de armament, numeroase fotografii ale participantilor lor la luptele pentru eliberarea Bulgariei, originari din Chisinau, printre acestea numarandu-se si uniforma de lupta, diplomele si mentiunile, ordinele si medaliile lui C.V.Hrutka, decedat in anul 1969 la varsta de 114 ani.

Casa-muzeu “Alexandr Puskin”

Casa negustorului I.N. Naumov, in care a locuit A.S. Puskin azi casa-muzeu “A.S. Puskin” (denumire din Registru)
Monument de arhitectură de valoare naţională, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. S-a costituit de la sfârşitul secolului al XVIII-lea – până la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil eclectic.
Este un complex alcătuit din patru clădiri, care făceau parte din două proprietăţi imobiliare, comasate în perioada postbelică. Întreg complexul a fost restaurat în anul 1982, aspectul actual fiind datorat acestor intervenţii.
Cea mai veche clădire a complexului este casa muzeu A.S. Puşkin, construită anterior sistematizării perimetrale ulterioare a oraşului vechi. Casa, iniţial, era situată în mijlocul grădinii, orientată cu faţada spre est. Pentru două luni, din septembrie 21 până în octombrie 1820, în această casă s-a oprit poetul rus Alexandru Puşkin. Ulterior casa a intrat în componenţa unei clădiri aliniate perimetral străzii Anton Pann. După restaurare a fost detaşată de ea.
Este o casă cu o structură tradiţională, alcătuită din trei camere, aflate de o parte şi alta a unei tinzi centrale. Faţada este simetrică, cu o compoziţie alcătuită din cinci axe, patru goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat central. Casa este acoperită cu o învelitoare înaltă, în patru ape.
Proprietatea negustorului Ivan Naumov, se afla la colţul ascuţit al cartierului, format la intersecţia străzilor Anton Pann şi Pruncul. Configuraţia clădirii repetă conturul obţinut de străzi după redresarea traseului lor, datând de la mijlocul secolului al XIX-lea. Această parte are o configuraţie uşor trapezoidală, cu planul în forma de careu. Cea mai timpurie dintre ele se află la colţul străzii Pruncul, cu un plan unghiular, cu intrare din curte într-un hol, de unde se începe anfilada circulară a camerelor. În partea opusă, ulterior a fost alipită o casă aliniată străzii Anton Pann, care a definitivat construcţia perimetrală a curţii. Intrarea în curte avea loc dinspre strada Pruncul, printr-o poartă şi printr-un gang pietonal dinspre strada Anton Pann. În 1948, la 18 februarie, conform deciziei de organizare a casei-muzeu A.S. Puşkin, complexului de clădiri i s-a donat proprietatea vecină, a cărei construcţii au fost distruse în timpul celui de al doilea război mondial.
Muzeul “A.S.Puskin” se gaseste pe str. Anton Pann, 19, in Chisinau.Are program zilnic intre orele 10.00 si 17.00.Tel.: (373-2) 292685, 242653, 240440
Casa-muzeul “A.V. Şciusev”

Descriere succintă
Este o casă de locuit cu aspect comun clădirilor de locuit modeste din Chişinăul istoric. Partea veche a casei se compune din două odăi, amplasate de o parte şi alta a tindei mediane, spre curte aflându-se încă alte două încăperi. Această casă a fost procurată de tatăl viitorului arhitect la venirea familiei în Chişinău. Muzeul a fost inaugurat în 1973 în casa natală, la aniversarea a 100 ani de la naşterea distinsului arhitect, academician în arhitectură (1873-1949). Fondurile muzeului numără peste 2000 de exponate, din care fac parte lucrurile personale, materialele grafice ce privesc activitatea sa – schiţe, proiecte, fotografii ale unor edificii celebre ridicate în Rusia, Ucraina, Uzbekistan, etc, printre care şi în Republica Moldova. Muzeul deţine o bogată bibliografie privitor la arhitectura Chişinăului şi arhitecţii care au contribuit la crearea aspectului lui edilitar.
Tehnici de construcţie
Piatră tencuită
Semnificaţie patrimonială
Naţională, Istorică
Datare: A 2-a jumătate a sec. XIX

Localizare: Chişinău ,str. Şciusev, nr.77

Музей изобразительного искусства
Музей создан в 1940 году и размещается в одном из самых красивых зданий, построенном на рубеже XIX-XX веков. Одноэтажное, прямоугольное здание в стиле модернизированного венского барокко. На фасаде три выступающих ризалита. Главный фасад и внутренние помещения отличаются богатой отделкой с применением барельефов и лепных украшений растительного орнамента, оконные и дверные проемы выполнены в виде арок. Со стороны дворового фасада к зданию пристроено помещение зимнего сада в готическом стиле. коллекция музея насчитывает более 33 тысяч экспонатов. Сегодня здание музея нуждается в срочной реставрации. Но когда она осуществится, неизвестно. жителям столицы и туристам остается только наблюдать, как красивейшее здание Кишинева разрушается.

Sursa: КП в Молдове 18.04.2002http://old.kp.md/freshissue/culture/156948/

Advertisements

3 thoughts on “Muzeele din Chişinău”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s